Interviu cu echipa aPRO.zar

O echipa formata din 5 tineri energici, creativi, interesanti,hotarati si perseverenti, studenti ai Departamentului de Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii din cadrul UAIC Iasi au hoarat sa participe in aceasta primavara la Olimpiadele Comunicarii, o competitie nationala pentru tinerii ce isi doresc o cariera in Advertising, Relatii Publice sau Comunicare Publica. Echipa aPRO.zar, formata din tinerele legume Alina Gehl alias "Patlagica Decoltata", Gurzun Georgiana alias "Telina Cu Minte" , Olga Botezatu alias "Conopida Pe Tocuri" , Cristi Haldan alias "Patrunjelul Dansator" si Florin Murariu alias "Ardeiul Atomic" concureaza in cadrul sectiunii de PR.

R: Cine v-a anuntat de existenta acestei olimpiade?
aPRO.zar: De aceasta olimpiada stiam inca de anul trecut cand Florin, membru al echipei noastre a participat la sectiunea de advertising. Anul acesta am ales sa ne inscriem la PR, ni se potrivea mai bine si am demonstrat acest lucru calificandu-ne in finala

R: Ati mai participat pana acum la vreun concurs de acest gen?
aPRO.zar: NU

R: De unde numele de "Aprozar"?
aPRO.zar: Oooo… grea decizie ! Sincer, din dictionar, chiar daca la inceput ne-a amuzat mai tarziu ne-am dat seama ca ni se potriveste foarte bine, mai ales ca avem si denumiri specifice. Daca se intra pe blogul echipei ( http://aprozar.weblog.ro/ )se va intelege si mai bine.

R: Care au fost pasii pe care i-ati parcurs pana acum?
aPRO.zar: Au fost multi pasi pe care i-am urmat pana in acest moment si inca suntem intr-un ritm alert. Am inceput prin a ne face o echipa cat mai echilibrata, care sa se completeze din toate punctele de vedere, apoi ne-am inscris prin intermediul primei campanii pe care am trimis-o prin mail in speranta ca vom fi chemati la Bucuresti la preselectii. Ca urmare a proiectului nostru am ajuns si in capitala, unde in urma prestatiei noastre ne-am calificat. Acum ne pregatim intens pentru campania pe care o vom prezenta in data de 12 mai la Finala Olimpiadelor Comunicarii

R: Cu ce proiect s-a prezentat a.PRO.zar-ul la preselectia din data de 8 aprilie?
aPRO.zar: A fost interesant subiectul : Campanie de incurajare a reciclarii in randurile companiilor, in care am avut ca si client Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile iar ca public tinta managerii si angajatii din mediul urban. Scopul nostru principal a fost sa creasca numarul companiilor care aplica formal sau informal practici de reciclare. Ne-am stors creierii si a iesit ceea ce ne-am dorit.

R: Care sunt planurile de viitor ale echipei?
aPRO.zar: Deocamdata principalul obiectiv pe care-l avem in vizor, se subintelege, dupa data de 12, respectiv 16 mai (cand este si festivitatea de premiere a Olimpiadelor) vom vedem cum ne descurcam cu licenta si finalul facultatii
R: Succes in continuare !!!!

Schimbarea "la buletin"

Mofturile lor...banii nostri
Zi de zi aflam cum cei care ne conduc se gandesc sa mai faca ceva pentru a cheltui banii publici pe tot felul de tampenii. Cea mai recenta preocupare a guvernantilor e sa schimbe buletinele. Modificarile sunt pe cat de neinsemnate, pe atat de idioate: nu vor mai aparea numele parintilor si vom avea o rubrica noua in care va aparea cetatenia.

Asta era problema noastra, ca radeau vamesii din Italia de faptul ca scria in buletin ca pe mame le cheama Petronela, Vascuta, Lacrima, Ghiocela sau alte nume din aceasi categorie. Nici nu ne puneau o mie de intrebari inainte sa intram in tara, nici nu ne cercetau din ochi pentru a gasi un motiv sa nu ne lase sa intram. Iar partea cu cetatenia e la fel de idioata. Nu poti sa-ti faci buletin de Romania daca nu ai cetatenie romana. Dar pe ce sa mai dea bani? Pe imaginea noastra in strainatate, pe salariile profesorilor? Nu, pe mofturi!

"Zambiti, va rog!!"

Astazi Iasul a fost asaltat de fotografi. Nu, nu va ganditi ca a avut loc un concurs de fotografie digitala sau o expozitie. Este vorba despre trecatori care au iesit la plimbare cu aparatul de fotografiat.
Am decis ca dupa ce ies de la ore sa merg pe joc pana acasa, in Podu Ros, poate poate ma voi intalni cu mos Ene mai devreme de ora 3 dimineata. M-am saturat sa pierd noptile nedormind. Astenia de primavara m-a cuprins intr-un mod prea exagerat.
In Copou 2 tinere fotografiau tramvaiului 13 ce era oprit in statie la SuperCopou. O fi fost ceva inedit, spectacular, necunoscut in acel tramvai? Alte blitzuri folosite de un grup de elevi ieseni alaturi de profesoare. Acest cadru imi aduce aminte cum in anul 2 faceam si noi poze cu domnul Popa. Nice memories.
Mai jos, la Universitate o tanara fotografia un copac de langa chioscul cu ziare. Ok, in afara ca era plin de frunze verzi (ca asa se poarta primavara) nimic spectaculos. La BCU 3 gagici blonde faceau poze..pe rand..cu un Nissan 350Z. Bravo fetele, eu nu am avut curajul sa imi fac poza cu o masina ce nu imi apartine si sa o postez pe hi5 cu descrierea "Ce prieten norocos am" .
In parcul din fata Mitropoliei alte poze!!!!! 2 indragostiti se pozau..pe rand... langa fantana arteziana - ea pe post de Marylin Monore iar el intruchiparea lui Stefan Banica Jr. Blitzuri si in fata Palatului Culturii. Toata lumea face poze.
Eu, din nefericire, in urma unui accident am ramas fara aparatul de fotografiat. Nu-i nimic, promit ca o sa imi iau altul si la primvara o sa il scotsi eu la aerisit, asa cum face toata lumea in perioada asta.
"Zambiti, va rog!!
Hahahaah.
Nici chiar asa!!
Hihihihih.
Va multumesc!"

Bloggingul omoara

Stresul de a tine la zi un jurnal online (Blog), sedentarismul, lipsa de somn si o dieta alimentara nesanatoasa constituie o combinatie potential letala care a inceput sa faca victime pe internet, potrivit New York Times.

In urma cu doua saptamani, in Fort Lauderdale (Florida) a avut loc inmormantarea lui Russell Shaw, un prolific blogger american interesat de teme tehnologice, care a facut brusc infarct la varsta de 60 de ani. In decembrie, un alt blogger, prieten al acestuia, Marc Orhant, a murit din cauza unui atac coronarian masiv. Un al treilea, Om Malik, in varsta de 41 de ani, a supravietuit unui infarct caruia i-a cazut victima in aceeasi perioada.

Publicatia americana se intreaba daca este vorba de cazuri izolate sau de varful unui aisberg, amintind de lamentarile altor bloggeri care au pierdut mult in pondere sau au devenit obezi, care sufera de insomnii sau cad epuizati cu capul pe tastatura computerului. Tulburarile acestea, poate chiar o maladie in sine, sunt atribuite stresului aparut din cauza obligatiei de a furniza un ciclu permanent de informatii, intr-un domeniu in care concurenta este feroce.

Bloggerii se plang de multa vreme de consecintele fizice ale muncii lor: a devenit chiar un laitmotiv ca acestia sa se planga de oboseala cronica pentru ca isi petrec o buna parte din zi si din noapte pentru a cauta informatii noi.

Multi bloggeri sunt platiti pe post, altii pentru numarul de cititori. Bloggerii isi construiesc un public prin intermediul exclusivitatilor sau prin volumul de news ori ambele. Viteza este cel mai important element in aceasta meserie. Unele site-uri, precum Gawker Media, ofera bonusuri angajatilor lor, de exemplu, daca o anumita pagina a fost citita de 100.000 de ori intr-o luna. Stacheta se ridica, astfel incat, cu cat asta scrie mai mult, cu atat castiga mai mult.

Publicatia americana spune ca unii bloggeri ajung sa castige intre 30.000 si 70.000 de dolari pe an, in timp ce altii ajung sa obtina chiar si cifre cu sase zerouri.

Michael Arrington, fondator si director al TechCrunch, un blogging popular despre noile tehnologii, a marturisit pentru New York Times ca, de multe ori, are “crize de anxietate” pentru ca a pierdut o informatie. Bloggerii au inceput sa fie constienti de riscurile meseriei, astfel incat au inceput sa faca schimb de sfaturi pentru supravietuire. In urma cu o luna, pe Problogger.com, australianul Darren Rowse, care scrie pe mai multe bloguri, a oferit cititorilor sai un manual de supravietuire: printre sfaturi se numara acela de a “taia lanturile scriiturii” si “a se intoarce la scrisul ideilor in carnetele”.

Legi americane amuzante

Hoinarind pe internet, in cautarea "inspiratiei", a acumularii de "more and more informations" am dat peste un site ce mi-a starnit o stare de amuzament. Este vorba despre site-ul www.dumblaws.com unde se face referire la sistemul legislativ american si cateva legi inutile si in acelasi timp amuzante pe care americaneii trebuie sa le respecte. Iata cateva dintre ele:
In Alabama exista o lege care spune ca nu ai voie sa conduci descult. Probabil ca atunci cand se dau amenzi trebuie sa arati si un pantof pentru a confirma respectarea legii din acest punct de vedere...
In Alaska este interzis accesul cangurilor in frizerii. Si atunci apare intrebarea: "oare unde se mai tund acestia?" Nu devine o lege discriminatorie?
In Arizona este legal pentru un barbat sa isi bata sotia, insa acest lucru nu poate fi facut decat o data pe luna. Vorba romanului: una, dar buna!
De Craciun in Connecticut nu este voie sa decorati casa decat cu beculete albe. Oare pentru ca este posibil ca un avion sa va aterizeze in curte?
In Idaho, daca ai mai mult de 88 de ani, nu mai ai voie sa iti conduci propria motocicleta! Dupa ce implinesti frumoasa varsta, e cazul sa iti vinzi Chopper-ul si sa te asezi la casa ta. Eventual, tunde-ti si pletele!
Tot in Alaska, in timpul sezonului de vanatoare a ursilor este interzis ca acestia sa fie treziti pentru a fi fotografiati. Carnea de urs se pare ca este mai buna daca acestia au dormit linistiti...
Cu un click pe adresa www.dumblaws.com puteti afla mult mai multe legi "tampite" existente in S.U.A. Spor la citit

"civilizatii necivilizati"

Mai putem vorbi despre civilizatia strazii , astazi, in draga noastra Romanica? Sigur ca DA, dar intr-un mod negativ. Gunoaie aruncate pe jos (ups, nu am nimerit cosul, dar nici nu ma aplec sa iau hartia sa mai incerc o data aruncatul, lasa ca au ce face gunoierii), grupuri de tineri care scot ditamai perlele din gura de te miri ca exista asa specimente in „gradina Domnului” si multe alte lucruri si intamplari „de strada” ce denota o mare lipsa de civilizatie.
Stateam si ma gandeam ce articol sa scriu eu despre „civilizatia strazii” cand din 3 fraze descriu toata prostia „de strada” ce exista la ora actuala. Nu vreau sa ma lungesc in descrieri cu lux de amanunte in prezentarea unei realitati crude la care luam parte zi de zi. Aseara, totusi m-am ciocnit cu o intamplare mai putin intalnita de mine. Pe la ora 20.00 am coborat la magazin sa imi iau cafea...na...in perioada asta se bea multa cafea, se stie!!! In fata magazinului alimentar era un barbat cam...mahmur ce purta o discutie mai aprinsa cu sotia/prietena. Cand am iesit din magazin am fost martora unei scene de groaza. Barbatul isi tara femeia ( insarcinata in luna a 3-a, din spusele unei vecine ce striga in gura mare sa o lase in pace) pe jos, tragand-o de par. Aceasta scena era insotita de tipetele de durere ale femeii. Astfel de scene se intampla zi de zi. Civilizatia dispare din conduita cetatenilor.


Mai putem gasi oameni civilizati? Da, echipa de la Salubris ce dimineata la ora 8 matura strazile Iasului pentru a avea unde sa arunce ieseanul hartia din mana.









Si totusi se lucreaza

Reportaj: Lupta pentru supravietuire

O tinerete nefericita cu un sfrasit dramatic: tumoare pe creier
“Este o fata frumoasa, o fata ce a avut grija de fratii ei mai mici, o sora grijulie si o fiinta cu frica lui Dumnezeu.” Acestea sunt cuvintele de lauda ale vecinilor pentru Tatiana Vantur, o fata de 19 ani care nu numai ca a avut o copilarie nefericita dar, astazi, ea sufera de o boala incurabila. La inceput doctorii au zis ca tanara are SIDA, insa verdictul final este tumoare pe creier.
Tatiana provine dintr-o familie saraca, din satul Muncelul de Sus, judetul Iasi. Parintii ei, foarte saraci, au incercat sa faca tot posibilul macar copii lor sa fie fericiti si sa duca o viata mai usoara decat realitatea cruda in care traiau. Desi niciun parinte al Tatianei nu avea un loc de munca stabil, acestia au incercat din rasputeri sa castige cativa bani pentru ca cei 7 copii sa aiba o paine pe masa. Mama fetei a plecat acum un an in Italia pentru a strange mai multi bani. Vara trecuta a fost chemata si Tatiana in Italia, la mama ei. Dorul de casa si eforturile depuse de Tatiana in Italia au facut ca viitorul ei sa se schimbe radical.
“La inceput Tatiana ne spunea la telefon ca o doare foarte tare capul. Noi am crezut ca este din cauza aerului sau a oboselii”.
Treptat, treptat, boala tinerei s-a agravat. Durerea de cap nebagata de seama la inceput a devenit tot mai insuportabila. “La inceput Tatiana ne spunea la telefon ca o doare foarte tare capul. Noi am crezut ca este din cauza aerului sau o oboselii. Nu am crezut ca se va intampla ca ea…..” a declarat cu ochii in lacrimi Gheorghe, fratele Tatianei. De la o simpla durere de cap, Tatiana s-a trezit intr-o dimineata cu paralizie partiala. Din acea zi ea nu isi mai poate misca picioarele. Medicii din Italia au consultat-o insa nu le-a zis parintilor ce boala are tanara; au trimis-o de urgent cu ajutorul Crucii Rosii in tara.
Tumoarea, nedescoperita la timp i-a afectat maduva spinarii si sistemul nervos, astfel ca astazi, Tatiana se chinuie sa supravietuiasca intr-un spital din Bucuresti. Mama ei este altaturi de ea pentru a o ajuta. “Tatiana nu mai este aceeasi. Nu vrea sa manace, sa vorbeasca, plange tot timpul.” a declarat o prietena de familie.
Boala pe care o are Tatiana ramane totusi un semn de intrebare. Doctorii din Italia au declarat ca Tatiana are o infectie in sange. “Anul trecut a mai avut loc o nenorocire in sat. Un barbat, tot asa , plecat in Italia sa munceasca a paralizat si a fost trimis in tara. Dupa mai multe consultatii doctorii au ajuns la concluzia ca barbatul sufera de o boala in sange, incurabila. “ a declarat un satean.

ASL, PLS (Age, Sex, Location, Please)

La ce va ganditi atunci cand cititi cuvinte, pardon, adunaturi de litere precum: "Asl, Pls" sau...."Cf?", "Sal", "Vb mai tz", "U", "Stf";)), etc. Nu e greu de imaginat. Simplu ca "Buna ziua" (sau,mai utilizat, simplu ca "sal"). Ati ghicit, este intro-ul unei conversatii dintre 2 persoane de pe yahoo messenger( sa ma exprim mai familiar pentru multi "conversatie pe mess"). Imi cer permisiunea sa definesc aceasta conversatie pe "mess" ca fiind o insiruire de litere, de cuvinte prescurtate. Cum asa? Sa va explic printr-un exemplu scurt...foarte scurt:
Ana: Sal!
MotzocMic: Sal!
Ana: Cf?
MotzocMic: Bn....u?
Ana: Ok
MotzocMic: Sunt cam busy aku...vb mai tz?
Ana: Ok
MotzocMic: poop...byee...


Toti am fost hipnotizati la un moment dat de acest serviciu gratuit al celor de la Yahoo! ce ofera posibilitatea de a trimite mesaje instant prietenilor, sa vezi când acestia sunt online si de a pastra conversatiile pentru un eventual print. un program ce ofera, de asemenea, alerta pentru Yahoo! Mail sau Yahoo! Personals, sau altfel spus vei primi înstiintare în cazul în care primesti un mail sau un mesaj sau daca ti-ai setat vreun eveniment în Yahoo.
Majoritatea utilizatorilor acestui program, printre care ma numar si eu, cu mare parere de rau o zic, sunt cuprinsi de acest curent, de aceasta imbecilizare as putea zice. Devenim treptat, treptat o natiune de prescurtati, ne batem joc de scrierea limbii romane. Daca acest simplu program este usor de utilizat, de ce sa nu fim si noi ...scurti si la obiect,nu?
Un alt element ce ma sperie atunci cand ma confrunt cu o conversatie de acest gen este cel al inlocuirilor dintre cuvinte. Exemplu..."plec akas" "kand" "dekat" . Treziti-va fratilor din aceasta vraja. Cu ajutorul internetului si a programelor usor de accesat o sa devenim o tara de analfabeti, de agramati. Ce o fi, o fi. Mesajul meu de final e.."Spor la chat!!! Mai vb" ;))